🌌 Într-o lume în care tehnologia pătrunde în fiecare colț al existenței umane, o capelă din Lucerna, Elveția, a deschis porțile unui experiment controversat: „Deus in Machina”. Între zidurile acestei biserici, un avatar digital al lui Iisus a fost instalat într-un confesional, nu pentru a oferi iertarea păcatelor, ci pentru a asculta mărturisirile celor pierduți.
🌑 În semiîntunericul confesionalului, ecranul prinde viață, iar chipul luminos, rece și impersonal al unui Iisus digital apare. Glasul său, monoton și neutru, oferă sfaturi bazate pe versete biblice, dar nu cunoaște căința, nu simte durerea și nu poate oferi iertare. Este o iluzie binevoitoare, o umbră a înțelepciunii divine modelată de algoritmi.
👤 Proiectul, realizat în colaborare cu Universitatea de Științe Aplicate și Arte din Lucerna, a fost promovat ca o „experiență spirituală” pentru vizitatori. Dar ce poate fi spiritual în fața unei oglinzi digitale care reflectă doar cuvinte programate?
🌀 „Deus in Machina” a atras peste 1.000 de vizitatori în cele două luni de funcționare, unii găsind o formă de confort, alții plecând dezamăgiți sau chiar tulburați. Criticii au acuzat proiectul de blasfemie, o încercare grotescă de a reduce sacrul la un algoritm. În fața unui astfel de avatar, întrebarea care se ridică este simplă: ce se pierde când sacralitatea devine un simplu cod?
🗣️ Marco Schmid, teologul implicat în proiect, a declarat că scopul nu a fost înlocuirea preoților, ci stimularea reflecției spirituale. Dar ce fel de reflecție poate aduce un program care nu poate înțelege decât litera textului, nu și spiritul?
⏳ În noiembrie 2024, proiectul a fost închis, dar umbra sa rămâne – un memento al modului în care tehnologia poate pătrunde până și în locurile cele mai sacre, transfigurându-le într-un spectacol steril al cunoașterii artificiale.
📌 Surse:
